Latest Entries »

Un nou profet inchipuit s-a gasit sa stabileasca o data exacta cu privire la revenirea lui Isus Hristos, in ciuda faptului ca Hristos a mentionat clar ca niciun om nu stie acea data, nici ingerii, si nici El Insusi. In fine, ideea e ca sfârşitul lumii este anunţat în Timişoara prin intermediul unui panou publicitar montat pe faţada unui bloc. „Biblia o garantează! Ziua Judecăţii – 21 mai 2011. Strigă cu putere către Dumnezeu!” este mesajul adresat timişorenilor. Panoul se înscrie într-o campanie desfăşurată în mai multe ţări prin care se anunţă Ziua Judecăţii. Campania este promovată de americanul Harold Camping şi de Organizaţia „Family Radio” pe care o conduce, notează christianpost.com.

Predicţia a fost popularizată prin bannere publicitare postate în diverse oraşe ale lumii, în mijloacele de transport în comun sau în spaţii publice, pentru a fi văzute de cât mai multe persoane. Campania a fost sponsorizată de Robert Fitzpatrick, un pensionar din Staten Island, care şi-a investit economiile de-o viaţă – 140.000 de dolari – în acest proiect.

Lideri creştini, pastori şi teologi avertizează însă că astfel de predicţii au mai existat şi în trecut şi că nu s-au împlinit. „Biserica creştină a mai fost martoră la astfel de învăţături false şi înainte”, a declarat Albert Mohler, preşedinte al The Southern Baptist Theological Seminary. El a subliniat că Iisus i-a îndemnat pe discipolii Lui să nu cadă în capcana de a stabili date ale Zilei Judecăţii sau ale revenirii Sale.

Dave Schley sarbatoreste moartea lui Osama bin Laden pe locul turnurilor gemene. Sursa: Christian Today

Cand se va anunta aruncarea Diavolului in iazul de foc, cei mantuiti ar trebui sa jubileze sau sa se intristeze? La o prima vedere, moartea cuiva rau ar putea parea un motiv de bucurie, insa intrebarea e: Dumnezeu se bucura de moartea lui bin Laden? Va fi incantat de moartea Diavolului?

Multi americani si-au exprimat entuziasmul nedisimulat la aflarea vestii mortii lui Osama bin Laden. Au intonat `USA`. Au scris pe bloguri ca merita pe deplin sa moara, au dat retweet la versetul din Prov. 21:15 (Cand se face dreptate, cei neprihaniti se bucura, dar cei rai sunt plini de groaza – traducere din KJV), au postat in dreptul lui sintagma `Bine ai venit in Iad`, scrie Christian Today.

Pe de alta parte, altii, mai ponderati, au atras atentia ca moartea unui om nu este prilej de bucurie, nici macar in cazul cuiva care a facut raul. Au amintit crestinilor ca Biblia ne invata sa ne iubim dusmanii si sa ne rugam pentru ei. Ca trebuie sa cautam pacea, nu razbunarea.

S-a facut in realitate dreptate? E razbunarea echivalenta cu realizarea dreptatii? Se simt cei care au pierdut pe cineva drag pe 11 septembrie 2001 cu adevarat mai bine? Poate viata cuiva sa compenseze pierderea altor vieti?

Pana una-alta, atitudinea celor care s-au bucurat in mod ostentativ de moartea lui bin Laden nu va face decat sa paerpetueze ciclul violentei, atragand asupra natiunii americane (dar si a crestinilor in general) mai multe pericole din partea unei lumi islamice ranite si infuriate.

Papa Ioan Paul al II-lea / Foto: BBC

Două relicve – o mostră de sânge și un fragment din părul Papei Ioan Paul al II-lea – vor fi expuse în cadrul ceremoniei de beatificare de duminică, conform BBC. Fostul pontif se află practic la un pas de a ajunge în rândul sfinților catolici, având în vedere că la începutul anului a fost îndeplinită o condiție de bază – s-a susținut că fostul pontif ar fi vindecat o călugăriță catolică de boala Parkinson (boală de care a murit el însuși pe 2 aprilie 2005).

Cum intra cineva în rândul sfinților:

Canonizarea reprezintă, din câte-mi dau seama, un proces destul de elaborat. În mod obișnuit, procesul de declarare a cuiva sfânt e început de persoanele care au fost în apropierea persoanei în cauză și i-au cunoscut bine viața și activitatea.

Aceştia, numiţi „Actori”, desemnează o persoană care să facă cererea pentru a deschide ancheta  pentru o posibilă canonizare. Ancheta nu poate începe mai devreme de 5 ani de la moarte (pentru a evita orice entuziasm de moment). Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor răspunde cu un Nulla osta (nimic de obiectat), autorizând astfel procedura; din acest moment viitorul sfânt este numit „Serv al lui Dumnezeu”.

Se începe munca de culegere a mărturiilor de la toate persoanele disponibile consemnând în documente dacă este reală faima Servului lui Dumnezeu, analizând toată viaţa şi scrierile sale. Pe baza acestor informații se alcătuiește un dosar care ajunge la  comisia cardinalilor şi episcopilor a Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor; dacă aceasta este favorabilă se declară în mod solemn eroicitatea virtuţiilor Servului lui Dumnezeu, citindu-se şi semnându-se un decret – Decretum super virtutibus – în faţa Sfântului Părinte; de acum înainte Servul lui Dumnezeu este numit „Venerabil”.
Faza următoare este cea a declarării Venerabilului titlul de „Fericit”; aceasta se face după ce prin mijlocirea Venerabilului s-a înfăptuit o minune; cineva cere un ajutor într-o necesitate şi venerabilul „răspunde” venind în ajutor cu o intervenţie inexplicabilă şi extraordinară. Acesta este semnul neîndoielnic că se află în Paradis şi că poate şi vrea să-i ajute pe cei de pe pamânt. Aici se analizează cu o mare prudenţă, făcându-se o anchetă amănunţită. Minunea poate fi de mai multe feluri, însă cea mai comună este o vindecare de o boală gravă care trebuie să fie instantanee, fără posibile explicaţii medicale, definitivă şi totală.

Dacă minunea este recunoscută, Venerabilul este declarat „Fericit” într-o liturghie publică solemnă de beatificare; se stabileşte cu această ocazie o dată în calendarul liturgic local al congregaţiei religioase de care aparţinea. Dacă e recunoscută pe parcurs şi a doua minune, după acelaşi procedeu folosit la beatificare, fericitul este declarat „sfânt” într-o liturghie publică solemnă de canonizare şi cultul său este extins peste tot unde există o comunitate de credincioşi; se stabileşte, de asemenea, şi o dată în calendarul liturgic general în care se va face memoria acestui nou sfânt.

Arestarea creștinilor din Beijing (Foto: BBC)

O comunitate creștină din Bejing plănuiește să continue întâlnirile în aer liber, în ciuda arestărilor din weekend, conform BBC. Poliția a reținut duminică,  în timpul desfășurării unui serviciu divin în aer liber, peste 100 de membri ai bisericii protestante Shouwang, pe care i-a obligat să urce în câteva autobuze cu destinație necunoscută.

China Aid Association, o organizație din Midland, Texas, ce se ocupă cu protejarea libertății religioase, a afirmat că toți membrii au fost eliberați cu excepția pastorului, soției acesuia și a unei membre a comunității. Câțiva lideri ai bisericii încă se află în stare de arest la domiciliu, conform unuia dintre membri. În plus, conform China Aid, mulți membri sunt urmăriți permanent din mașini parcate vizavi de locuințele lor.

Biserica Shouwang se vede nevoită să-și continue întâlnirile în aer liber, având în vedere că au fost evacuați de autorități din restaurantul în care se întâlniseră până luna trecută și au fost împiedicați sistematic să își asigure o locație permanentă. Poziția bisericii rămâne neschimbată. Vom continua să ne întâlnim în aer liber, până când Domnul ne va arăta cum să procedăm”, a declarat comitetul bisericii Shouwang.

În China sunt înregistrați 23 de milioane de creștini protestanți, dar se estimează că numărul real ar fi de peste 100 de milioane, depășind astfel numărul de membri ai Partidului Comunist chinez, care susține că ar avea 78 de milioane de membri.

 

 

Editura „Viață și Sănătate” a fost dărâmată săptămâna trecută. Am făcut mai multe poze vineri, dar n-am apucat să le postez până azi. Totuși, m-am gândit că sigur sunt persoane care să nu fi fost sabatul ăsta în Labirint și poate ar vrea să vadă cum arată noul peisaj urbanistic… E foarte interesantă povestea Editurii, începând cu faptul că a blocat timp de zeci și zeci de ani bulevardul Matei Basarab și, cu toate amenințările, n-a fost dărâmată decât în urmă cu câteva zile.

La începutul anilor `40, spre exemplu, Arthur Văcăreanu, directorul de atunci al Editurii, a aflat din surse de la Palatul Regal (tatăl lui lucrase acolo și el avea mulți prieteni din copilărie care făceau parte din personalul Palatului) că tocmai urmau să se ia măsuri severe împotriva „sectelor”. Se susținea ideea de „credință strămoșească” ca singura pusă în legătură cu „patria” și „patriotismul” și că sectele erau nefavorabile dezvoltării acestei idei. În consecință, se discuta despre desființarea sectelor, relatează Alice Văcăreanu-Caraivan, fiica fostului director, în volumul „Adu-ți aminte” din 23-25 iulie 1999, editat de Mircea Diaconescu și Corneliu Greising, pg. 106-110.

Ea susține că tatăl ei a venit cu soluția pentru Tipografie: „El a propus ca Tipografia, care era proprietatea Cultului, să fie transformată în Societate anonimă pe acțiuni. Fiecare consilier de la Uniune și de la Conferințe s-a declarat ca acționar. Titulatura de „Cuvântul Evangheliei” (numele de atuni al editurii Viață și Sănătate, n.n.) a fost schimbată în „Graiul Literar”. Pentru activitatea de tipăritură s-au luat în lucru niște manuale școlare, adică un material nereligios.

Într-adevăr, după un timp relativ scurt a venit lovitura despre care tata fusese anunțat că se pregătește. Toate cultele – zise secte – protestante au fost puse în ilegalitate. Au fost confiscate toate proprietățile Cultului – clădirile comunităților (comunitatea Labirint a fost transformată în atelier de croitorie, n.n.) și Școala Misionară de la Brașov-Stupini. Singură Tipografia a scăpat… Când s-a ajuns la ea, tata a spus: „Scuzați, asta nu este proprietatea Cultului, ci a acționarilor!” (…) Situația era cumva legală. Și așa a fost acceptată. Tipografia din Labirint 116 a rămas nederanjată ca și toate birourile Uniunii care se aflau la etajul clădirii Tipografiei.”

Așadar, iată un episod în care Tipografia a scăpat de la dărâmare. Sincer, privind situația în ansamblu, clădirea tipografiei/editurii era destul de uzată, așa că faptul că e dărâmată e oarecum benefic, întrucât creează contextul pentru construirea unei clădiri noi. Eu zic ca tot răul e spre bine. Intrebarea e: care va fi soarta comunității Labirint?

Biserica adventistă Labirint, aflată vizavi de Editura Viață și Sănătate (o parte din ea se vede în stânga imaginii de mai sus)

Majoritatea liderilor evanghelici cred că Biblia nu cere creștinilor să ofere zecime, conform unui sondaj efectuat de Asociația Evanghelică din Statele Unite, citat de Christian Today. Din câte înțeleg, ei consideră că nu se mai află sub Lege, ci sub Har, așa că nu mai trebuie să țină cont de legile din Vechiul Testament. În consecință, evanghelicii au ajuns să ofere ca bisericii doar 4% din venitul lor, ca semn de mulțumire față de Dumnezeu. Media din lumea creștină în general este chiar și mai joasă – 2,4%.

Mi-a fost greu să urmăresc video-ul asta… Biserica ortodoxă chiar ține oamenii în beznă la nivel spiritual… Ce fel de lideri spirituali sunt preoții ortodocși dacă credincioșii lor habar n-au cine a scris Biblia și nici n-au citit-o vreodată în viața lor?

Arderea Coranului e pentru musulmani ceea ce ar însemna pentru creștini răstignirea lui Hristos, susține pastorul evanghelic John Piper, conform cotidianului Christian Today. Făcând referire la incidentul violent din Afghanistan, când 24 de persoane, dintre care șapte angajați ai ONU, au fost uciși de un grup de musulmani furioși, Piper a afirmat că noi, creștinii, nu înțelegem pe deplin ce înseamnă Coranul pentru musulmani. Coranul pentru ei nu echivalează cu Biblia pentru creștini, ci cu persoana lui Isus Hristos.

Manifestările violente din Afghanistan au fost generate de faptul că, pe 20 martie, pastorul Terry Jones a intentat Coranului un „proces” în bătaie de joc, în urma căruia l-a găsit „vinovat de crimă, viol și terorism”; drept pedeapsă, Coranul a fost ars. Știrea nu a fost promovată de media, tocmai în ideea de a nu da naștere la tensiuni, însă informația a ajuns totuși în lumea arabă prin mediul online, stârnind la violență grupul de musulmani care a vandalizat sediul ONU.

La prima vedere, ar putea părea că musulmanii sunt îndreptățiți să fie furioși. Dacă Coranul pentru ei e ca persoana lui Isus Hristos pentru creștini, normal că s-au simțit cumplit de jigniți, nu-i așa? Și totuși… Mi-a plăcut că pastorul John Piper a adăugat un aspect crucial, care în esență s-ar traduce: și ce dacă înseamnă așa de mult? Atunci când Petru a vrut să ucidă un soldat roman pentru că Îl arestase pe Isus, dar nu a reușit decît să-i taie cu sabia o ureche, Hristos a condamnat vehement gestul lui și a vindecat urechea celui atacat. Atunci când oamenii L-au răstignit, Isus s-a rugat pentru ei. Nu în ultimul rând, Hristos Și-a învățat ucenicii să-și iubească dușmanii.

Aș adăuga doar un singur exemplu cu privire la perspectiva creștină asupra problemei. Atunci când Ghedeon a dărâmat altarul lui Baal, iar oamenii din cetate au vrut să-l ucidă pentru asta, tatăl lui Ghedeon i-a întrebat (Judecători 6:31): „Oare datoria voastră este să apărați pe Baal? Voi trebuie să-i veniți în ajutor? (…) Dacă Baal este un Dumnezeu, să-și apere el pricina, fiindcă i-au dărâmat altarul.”La urma urmei, de ce-ar fi necesar ca vreun om să-I ia apărarea lui Dumnezeu?

Publicitatea pe autobuze caută să îmbunătățească percepția despre islam. Foto: BBC

Asociația musulmană Ahmadiyya a demarat o campanie publicitară ce abordează problema islamofobiei. Bannerele, postate pe autobuzele din Anglia, poartă mesajul „Musulmani pentru Loialitate, Libertate și pace”. Campania urmărește să schimbe percepția englezilor cu privire la caracterul violent al religiei islamice, conform BBC.

Sincer, mi-e greu să cred că sloganele astea tăcute o să impresioneze pe cineva, când șirul interminabil de acte cumplit de violente ale musulmanilor de pretutindeni țipă că e ceva putred în legătură cu religia asta. Nu cu toți credincioșii musulmani, bineînțeles; ar fi nedrept să spun asta.

La modul cel mai serios, cum să-mi scadă groaza și sila de islam privind la cartoanele astea colorate când, concomitent, aceeași religie motivează o haită de brute agitate să dea buzna în sediul ONU din Afghanistan și să ucidă 11 oameni aiurea? Am folosit cuvinte dure, știu. Dar mi-e ciudă că religia asta care abrutizează oamenii continuă să prospere. Creștinii fac și ei lucruri de speriat atunci când nu țin cont de religia lor, dar musulmanii fac cel mai de speriat fapte atunci când își iau religia cu adevărat în serios. Tare aș vrea să văd: religia asta musulmană chiar poate scoate ceva cu adevărat bun din oameni?

Daramarea Editurii Viata si Sanatate

De zeci de ani se tot vorbește despre deschiderea străzii Matei Basarab cu prețul străpungerii unui teren al Bisericii Adventiste. Ei bine, azi s-a cam împlinit profeția. În timp ce treceam azi pe strada Labirint, ca să-l duc pe pici la bunica, am vazut un escavator enorm în curtea bisericii unde merg de obicei, care se află la câțiva metri distanță de Editura „Viață și Sănătate”. Până la urmă au făcut-o! Au dărâmat Editura! Adevărul e că era de așteptat să se întâmple până la urmă lucrul ăsta, având în vedere că bloca de zeci de ani cursivitatea bulevardului Matei Basarab…

Editura Viață și Sănătate întrerupea strada Matei Basarab

Pentru moment, librăria editurii s-a mutat la adresa Str. Vulturilor nr. 31, iar secretariatul, redacția și contabilitatea pe Str. Maica Domnului nr. 2, Bl T58, Sc 2, Ap 57. Biserica adventistă a primit ca despăgubire un teren în imediata vecinătate, unde se va construi noul sediu al Editurii.

Daramarea Editurii Viata si Sanatate

Conferinta Generala a Mormonilor (Foto: http://www.lds.org)

Week-end-ul asta (2-3 aprilie 2011) va avea loc Conferința Generală cu numărul 181 a Mormonilor la Salt Lake, Utah, Statele Unite, conform site-ului oficial al acestei biserici. Pe parcursul celor două zile, credincioșii din cadrul Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele de pe Urmă (denumirea oficială a mormonilor) vor avea posibilitatea să asculte mesaje spirituale venite din partea președintelui Thomas S. Monson, a celor 12 Apostoli, precum și din partea altor numeroși lideri ai bisericii.

E interesant de menționat că mormonii îi consideră pe președinte și pe cei „12 apostoli” ca fiind profeți moderni în viață, care contribuie la scrierea în continuare a Bibliei prin dogmele pe care le transmit credincioșilor. În plus, deși se admite posibilitatea ca ei să greșească vreodată, practic mormonii n-ar afirma niciodată că vreunul din liderii lor ar putea fi altfel decât infailibili. As fi curioasa: ce se întâmplă cu credința lor când află despre unele decizii eronate pe care ei, în mod inevitabil, fiind oameni, le iau uneori?

 

„Cei 12 apostoli” (Sursa: http://www.ldstoday.com)

 

Thomas Monson (Sursa: http://www.religionnews.com)

Persecuția în lume

Open Doors, o fundație non-denominațională ce susține creștinii persecutați din aproximativ 50 de țări, a publicat topul anual al țărilor în care creștinii sunt cel mai oprimați. Iată primele 20 de poziții:

1. Coreea de Nord               11. Pakistan

2. Iran                                    12. Eritrea

3. Afghanistan                      13. Mauritania

4. Arabia Saudită                14. Buthan

5. Somalia                              15. Turkmenistan

6. Maldive                              16. China

7. Yemen                                17. Qatar

8. Irak                                      18. Vietnam

9. Uzbekistan                        19. Egipt

10. Laos                                   20. Cecenia

Fundația Open Doors activează în toate cele aproximativ 50 de țări în care creștinii sunt persecutați de către autorități și/sau populație – inclusiv în acele state în care altor organizații creștine le e imposibil să pătrundă sau din care sunt forțate să se retragă. Open Doors distribuie Biblii, instruiește liderii creștini, dezvoltă comunități creștine și asigură creștinilor persecutați posibilitatea de a se întâlni și de a se ruga, precum și asistență juridică.

Biplop Marandi

Un creștin din Bangladesh a fost condamnat la un an de închisoare pentru distribuire de literatură creștină, conform Compass Direct News. Biplob Marandi, de 25 de ani, a fost acuzat că ar crea „haos” prin vânzarea de cărți creștine în apropierea unei moschei din capitala Dhaka, unde avea loc o ceremonie islamică importantă.

Mă întreb: cum e posibil ca niște ființe raționale să se repeadă ca niște fiare să închidă gura cuiva care îndrăznește să sugereze că realitatea nevăzută ar putea fi și altfel decât și-o imaginează ele? Cat de spalat pe creier trebuie să fii ca să îți anihilezi ție însuți libertatea de alegere, înlăturând sursele alternative de worldview?

Ce e credința? E o speranță că lucrurile stau într-un anumit fel. Nu e o certitudine. Dacă eu sper într-un fel – pe baza a ceva scris într-o carte -, de ce aș condamna la un regim de viață inuman pentru un an pe cineva care speră altfel? E cumplit de absurd. Oare se poate converti un om rațional la islam, după ce a cunoscut principiul democratic al libertății de conștiință?

Vaticanul a lansat o serie de dezbateri publice cu ateii şi cu toţi cei care nu cred în Dumnezeu. Seria dezbaterilor a fost iniţiată într-o serie de instituţii culturale din Paris, societatea franceză fiind cunoscută pentru secularismul puternic şi pentru scoaterea religiei în afara spaţiului public.

Dezbaterile vor avea loc în instituţii renumite precum Universitatea Sorbona şi Institutul Francez.

Seria de dezbateri poartă numele de „Curtea Neamurilor”, denumirea fiind inspirată dintr-un detaliu al Templului de la Ierusalim, din vremea lui Iisus, această curte fiind locul unde evreii şi păgânii puteau să stea împreună. Dezbaterile vor continua în următorii 2 ani şi vor avea loc în cel puţin 16 oraşe de pe continentele european şi nord-american, informează  Reuters, citat de semneletimpului.ro.

Pastorul Behrouz Sadegh-Khandjani, Mehdi Furutan, Mohammad Beliad, Parviz Khalaj și Nazly Beliad vor fi judecați pentru blasfemie peste două săptămâni, conform Christian Solidarity Worlwide, citat de christiantoday.com.

Cei cinci creștini au fost arestați în iunie anul trecut sub acuzațiile de apostazie, organizarea de întruniri cu caracter politic și săvârșitrea de blasfemie și crime împotriva Ordinului Islamic.

Curtea Revoluționară din Shiraz i-a găsit pe cei cinci vinovați de crime împotriva Ordinului Islamic și i-a condamnat la un an de închisoare. Aceștia au fost eliberați pe cauțiune în luna februarie, după ispășirea a opt luni din pedeapsă. Se presupusese că cei cinci fuseseră absolviți pentru celelalte acuzații, dar surse apropiate confirmă faptul că aceștia vor fi judecați din nou, de această dată pentru blasfemie.

Directorul CSW, Stuart Windsor afirmă că a fost „înspăimântat” de acuzațiile aduse împotriva grupului. „Comunitatea internațională trebuie neapărat să facă presiuni împotriva Iranului nu doar în vederea anulării pedepselor nedrepte deja ispășite de acești creștini, ci și pentru ca aceștia să fie achitați la procesul ce va avea loc”, a afirmat el.

CSW spune că situația creștinilor din Iran continuă să se înrăutățească. E din ce în ce mai dificil pentru biserici să organizeze întruniri și mulți creștini se gândesc serios să părăsească țara. Întrucât nu există niciun articol în codul de legi iranian care să incrimineze apostazia, judecătorii își bazează deciziile pe texte religioase.

Desi multi traiesc cu impresia ca persecutiile religioase apartin unei ere istorice intunecate, dar trecute, realitatea actuala din lumea islamica infirma aceasta perspectiva. Cruzimea islamului e pur și simplu revoltătoare! Pe măsură ce citesc tot mai multe știri despre actele violente ale musulmanilor contra creștinilor încep să am senzația că adepții lui Allah nu pot dormi noaptea dacă n-au pus o bombă într-o clădire unde se află măcar câțiva creștini.

Din păcate, în plin secol XXI, creștinii sunt persecutați, supuși violențelor și discriminărilor sau chiar omorâți în țările în care sunt minoritari și în care grupările musulmane extremiste sunt din ce în ce mai active. E greu să nu-i vezi pe musulmani ca pe niște oameni turbați de furie, gata oricând să ucidă în numele religiei lor. Câteva exemple recente:

  • Mii de musulmani extremişti au incendiat 59 de biserici şi cel puţin 28 de locuinţe ale creştinilor din vestul Etiopiei, la începutul lunii martie. Cel puţin un creştin a fost ucis, mai mulţi fiind răniţi. Peste 4.000 de creştini au fost nevoiţi să îşi părăsească locuinţele ca urmare a atacurilor. Musulmanii extremişti i-au acuzat pe creştini că ar fi profanat un exemplar al Coranului, pe care l-ar fi rupt.
  • În Somalia, un bărbat care s-a convertit de la islam la creștinism a fost ucis în luna februarie de un grup de musulmani radicali, care l-au acuzat că vrea să semene discordie în rândul musulmanilor. Roble este al 24-lea creștin omorât de musulmanii radicali din Somalia, începând din anul 2009.
  • Ministrul pakistanez al Minorităților Religioase, creștinul Shahbaz Bhatti a fost ucis la începutul lunii martie de doi motocicliști, care au deschis focul asupra mașinii care îl transporta. Ministrul Bhatti, singurul creștin din guvernul pakistanez, avea o atitudine favorabilă modificării legii blasfemiei.

Creștinismul din Orientul Mijlociu a cunoscut o intensificare a persecuțiilor în ultimele luni. În Irak, zeci de creștini au fost uciși când un bărbat a deschis focul într-o biserică din Bagdad în luna octombrie a anului trecut. În Egipt, peste 20 de creștini au fost uciși într-un atac cu bombă petrecut într-o biserică din Alexandria, de Anul Nou. Ambele incidente au fost urmate de alte atacuri mortale împotriva creștinilor din zonele respective.

Cum e posibil să ucizi cu fața schimonosită de ură și să susții că faci un serviciu Celui care a creat Universul și, implicit, omul? Ce parere aveti despre motivația lor profunda de a ucide creștini?

%d blogeri au apreciat asta: